Acasă Fii informat! Recomandări Plecarea lui Vladimir Voronin de la preşedinţie va avea efectul unei revoluţii
FR RO

Newsletter CMQ

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Plecarea lui Vladimir Voronin de la preşedinţie va avea efectul unei revoluţii
Marţi, 10 Martie 2009 00:00

Interviu cu Igor Boţan, director ADEPT

Igor Boţan, director al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă "ADEPT", crede că o revoluţie portocalie în Republica Moldova este puţin probabilă, dar plecarea lui Vladimir Voronin de la preşedinţie va avea, oricum, efectul unei revoluţii.

"Va urma năruirea 'verticalei puterii de stat' construită de Voronin. Ce altă revoluţie ne mai trebuie? Abia acum, după nouă ani de la modificarea Constituţiei, vom putea testa efectele modificărilor în cauză", afirma Boţan, într-un interviu acordat HotNews.ro.

El avertizează însă că "riscul destabilizării politice e foarte mare, mai cu seamă că avem un conflict separatist nesoluţionat şi ne aşteaptă manifestarea consecinţelor crizei financiare şi economice internaţionale".

 

Dragă Igor Boţan, te-aş ruga mai întîi să ne prezinţi forţele politice principale, partidele principale care se luptă pentru ocuparea locurilor în parlamentul din R. Moldova? (Te-aş ruga să faci o mică descriere a principalelor partide, tendinţele ideologice, astfel încît să înţeleagă şi un public mai puţin familiar cu viaţa politică din Moldova care şînt mizele acestor alegeri).

În Republica Moldova şînt înregistrate de către Ministerul Justiţiei 28 de partide politice. Dintre acestea doar opt formaţiuni dispun de potenţial pentru a lupta la modul serios pentru a fi reprezentate în parlament, depăşind pragul electoral de 6%. Estimarea se bazează pe rezultatele ultimelor alegeri locale şi pe tendinţele relevate de sondajele de opinie din ultimii doi ani. În privinţa doctrinelor, se poate spune că ele şînt importante pentru nucleele partinice, dar contează mult mai puţin pentru alegători, pe care-i interesează mai mult ofertele electorale.

Sigur, ultimele oferte electorale au tangenţe cu doctrinele etalate, dar au la bază şi alte lucruri mult mai sensibile. În acest sens, politologul Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al Partidului Democrat, a găsit o metaforă foarte inspirată care suna aşa: în Republica Moldova nu există partide politice, ci partide geopolitice. Şi e corect: partidele de stînga, comuniste şi socialiste, şînt pro-ruseşti şi pro-CSI; partidele de dreapta, liberale şi creştin-democrate, şînt pro-româneşti şi pro-EU; în sfîrşit, partidele centriste, social-democrate, şînt pro-moldoveneşti, pledînd pentru o politică pragmatică şi echilibrată în raporturile cu UE şi CSI. În aceeaşi ordine de idei, partidele de stînga şînt anti-NATO şi pro-neutralitate, partidele de dreapta şînt pro-NATO, iar partidele centriste şînt pro-neutralitatea, deşi nu s-ar opune aderării la NATO dacă această opţiune ar fi cu adevărat realistă.

Deci, pe segmentul de stînga avem două garnituri - Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) şi Uniunea Centristă din Moldova (UCM). PCRM împărtăşeşte doctrina comunistă, cel puţin aşa afirma. De fapt, doar metodele de guvernare şi comportamentul şînt comuniste, adică autoritare, în rest este un partid absolut oportunist. UCM etalează o doctrină social-democrată, însă recent a făcut alianţe cu partide pro-ruseşti. PCRM şi UCM sunt, deocamdată, inamici electorali fiindcă luptă pentru acelaşi segment al alegatorilor rusolingvi, care este destul de vast - aproximativ 25-30%.

Evident, acest segment electoral este pro-rusesc şi pro-CSI. De asemenea, PCRM şi UCM ţintesc în electoratul moldovenesc, care nu se identifică şi drept românesc. Segmentul moldovenesc este cel mai important, de aproximativ 40-50% din totalul alegătorilor. Cel puţin o treime din acest segment împărtăşeşte viziuni de stînga, mai cu seamă populaţia rurală. Pe segmentul de stînga, intriga politică este că UCM-ul e condus de ex-premierul Tarlev, omul care a ieşit din garnitura comunistă în martie 2008 şi îi poate face concurenţă serioasă PCRM-ului. Totuşi, dacă UCM ar depăşi pragul electoral, ar fi cel mai natural partener de coaliţie pentru PCRM. De fapt, PCRM a antagonizat UCM-ul, punîndu-i tot felul de piedici (liderul acestuia este luat în zeflemea etc.).

Pe segmentul de dreapta putem identifica Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD). Denumirile partidelor relevă şi afilierea doctrinară a acestora. PL şi PLDM sunt, de fapt, formaţiuni noi, n-au fost niciodată reprezentate în Parlament. În plus, atît PL, cît şi PLDM reprezintă intrarea noii generaţii în politica moldovenească. Există şi diferenţe. PL îl are în calitatea de lider pe cel mai tînăr politician de succes - primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă.

Totuşi, PL încearcă să evoce Mişcarea de Renaştere Naţionala începută acum 20 de ani, prin atragerea în formaţiune şi pe lista de candidaţi a fondatorului "Cenaclului Mateevici", Anatol Şalaru, precum şi a primului preşedinte al Frontului Popular, Ion Hadîrcă. PLDM vine pe scena politică cu o garnitura de personalităţi extraordinare care s-au afirmat în diverse domenii - jurisprudenţa, economie, business, diplomaţie etc.

Pe de alta parte, PPCD este cea mai experimentata formaţiune, care a fost reprezentată în toate legislaturile de la 1990 încoace. PPCD se consideră singurul succesor formal al Frontului Popular. Aceasta pretenţie a PPCD nu este lipsită de temei, dar ea a făcut ca liderii formaţiunii să fie ostili faţă de alte formaţiuni de opoziţie, care le-ar face concurenţă pe segmentul de dreapta.

De exemplu, liderii a 3 formaţiuni de opoziţie au votat la 4 aprilie 2005 pentru re-alegerea preşedintelui Voronin pentru a evita un blocaj politic, urmat de o destabilizare serioasă, însă numai PPCD, inamicul consacrat al PCRM pînă la acel moment, a intrat în înţelegeri "de cartel" cu PCRM, împărţind între ele instituţiile audiovizuale municipale, privatizîndu-le. PPCD consideră că a reuşit să-l convingă pe Voronin să schimbe vectorul politicii externe din unul pro-rusesc în unul pro-UE.

În definitiv, PPCD şi PLDM au devenit inamici înverşunaţi. În schimb, PL-ul cîştigă de pe urma antagonismelor celor doua formaţiuni, confiscînd o parte din electoratul PPCD. Pe segmentul de dreapta nu trebuie trecută cu vederea nici Mişcarea Acţiunea Europeană (MAE), avîndu-i drept lideri pe istoricul Anatol Petrencu şi pe deputatul Vitalia Pavlicenco. MAE are un mesaj principial pro-românesc, pro-european, pro-NATO şi nu accepta nici un fel de compromis în acest sens. Aceasta poziţie îi îngustează dramatic electoratul.

Pe segmentul de centru se regăsesc, de asemenea, mai multe formaţiuni. Este vorba despre: Alianţa "Moldova Noastră" (AMN), care este mai degrabă de centru-dreapta, împărtăşind doctrina social-liberală; Partidul Democrat din Moldova (PDM); Partidul Social Democrat (PSD), ultimele doua formaţiuni împărtăşesc doctrina social-democrată. AMN este cea mai puternică formaţiune de opoziţie, este un inamic înverşunat al PCRM din cauza hărţuielii permanente la care a fost supus liderul acesteia - Serafim Urechean. PDM are pretenţia de fi "forţa liniştită" care evită scandalurile, pledînd pentru o politică pragmatică. PSD, deşi declară că şi-ar dori să constituie o alianţă post-electorală cu formaţiunile de opoziţie, dă totuşi semnale că ar accepta şi o eventuală alianţă cu PCRM pentru evitarea blocajului legat de imposibilitatea alegerii şefului statului.

Partidul de la putere, PCRM, cel care rămîne un jucător important în Republica Moldova, pare a încerca o „revoluţie liberală" a comunismului şi vine cu tot soiul de concepte „struţo-cămile" de tipul „comunism liberal", „atei credincioşi", „integrarea europeană pro-rusească a Republicii Moldova". Există o schimbare reală a acestui partid sau e vorba doar de o strategie preelectorală? În ce măsura aceste „schimbări" vor influenţa electoratul?

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) este formaţiunea cu cel mai înalt potenţial de adaptare la noile împrejurări, adică este un partid oportunist, conjunctural. Experţii care lucrează pentru acest partid şînt de o calitate foarte bună. Printre aceştia şînt antropologi, istorici, sociologi. Ei ştiu foarte bine structura socială, clişeele care domină mentalitatea alegătorilor moldoveni. Din acest punct de vedere, campaniile politice şi electorale ale PCRM şînt cele mai "tehnologizate", bazate pe calcule.

De exemplu, se ştie că Republica Moldova este o ţară preponderent rurală, numită peiorativ -"satul Europei" - deci are un electorat tradiţionalist, conservator, marcat de influenţa credinţei ortodoxe; cea mai săraca ţară din Europa, adică cu o populaţie extrem de receptivă la mesajele legate de protecţia socială; dominată informaţional de mass-media din Rusia, care formează atitudinea cetăţenilor faţă de problemele internaţionale; marcată de criza identitară pe linia moldovean-român, despre care se ştie că aproximativ 20-25% din electoral votează partidele pro-romaneşti, iar restul alegătorilor votează formaţiuni zise centriste sau pro-ruseşti.

Deci, PCRM îşi construieşte o politică bazată pe un mesaj anti-românesc, depune flori la monumentul lui Lenin, dar pledează pentru reconstruirea bisericilor şi mănăstirilor, pledează pentru integrarea europeană, dar o numeşte „integrare europeană pro-rusească", la întîlnirile cu oamenii simpli afirmă ca şînt adevăraţi comunişti, iar la întîlnirile cu reprezentanţii din Occident că ar fi, de fapt, social-democraţi, pledează pentru statul social, dar declară "revoluţie liberală", etc. În acelaşi timp, este puţin probabil ca PCRM să aibă un viitor stabil.

Această formaţiune este a unei persoane - Vladimir Voronin - care, orice s-ar zice, este o persoană carismatică şi talentată. După plecarea lui Voronin din funcţia de şef al statului, încetul cu încetul, va începe apusul iminent al PCRM. E suficient ca la aceste alegeri PCRM să ia mai puţin de 41 de mandate (numărul de blocaj) şi ne putem aştepta la eventuale scindări, ruperea de PCRM a blocului de "personalităţi tehnocrate" etc.

În ultima perioadă au apărut forţe politice noi care şînt foarte dinamice. Una dintre ele este PLDM, un partid cu o echipă tînără, activă, cu oameni profesionişti care folosesc un discurs occidental coerent şi care are o creştere constantă şi solidă în sondaje. Ar putea aduce un astfel de partid schimbări semnificative în dinamica politicii din R. Moldova?

Probabil, aşa se va întîmpla. Numai nu cred că acest lucru se va întîmpla imediat după alegerile din 5 aprilie 2009. PLDM are de trecut cîteva trepte. Formaţiunea este constituită acum un an şi jumătate, are nevoie sa treacă prin "focul" acestei campanii electorale pentru a-şi identifica segmentul de alegatori. Acesta poate fi substanţial, dar e greu de crezut că ar putea fi dominant. PLDM dispune de un impresionant potenţial uman, însă valorificarea lui necesită timp. Electoratul moldovenesc este foarte conservator.

În schimb, este şi foarte fidel faţă de formaţiunile a căror prestaţie îl cucereşte. PLDM, deopotrivă cu PL, poate produce schimbări "sectoriale", adică o schimbare pe segmentul de dreapta a eşichierului politic. Ambele formaţiuni au potenţialul de a atrage electoratul de dreapta dispersat spre acestea, consiliindu-şi poziţiile.

Faptul că la alegerile locale în capitală a fost ales un tînăr primar din opoziţie (Dorin Chirtoacă, Partidul Liberal) poate avea consecinţe asupra alegerilor parlamentare? "Schimbarea de la primărie" poate funcţiona ca un model de schimbare în toată ţara?

Dorin Chirtoacă reprezintă începutul unui nou trend în politica moldovenească. Aceasta s-a întîmplat în 2005. O conjunctură fericită, consecinţă a unor circumstanţe nefericite: victoria absolută a PCRM la parlamentarele din 6 martie 2005, urmată de "trădarea din 4 aprilie", a necesitat "schimbarea" anunţată de Dorin Chirtoacă. Funcţia de primar vacantă, socul "trădării din 4 aprilie" şi modificarea legislaţiei electorale, care a permis dezbaterile electorale televizate, l-au pus în evidenţă pe un om foarte tînăr, ţesut din stofă de politician. Trei tentative de a alege primarul de Chişinău în 2005 au făcut să se vorbească despre "fenomenul Dorin Chirtoacă".

La alegerile municipale ordinare din iunie 2007, Dorin Chirtoacă a realizat un lucru, oarecum, previzibil - a cîştigat primăria, pierzînd în primul tur în faţa candidatului comunist, dar învingîndu-l categoric, fără drept de apel, în cel de al doilea tur. Victoria lui Chirtoacă a demonstrat că el este speranţa, şi nu candidatul comunist. Cred că ideea lansării proiectului lui Vlad Filat a fost inspirată, în mare măsură, de succesul lui Dorin Chirtoacă. În actualele alegeri, rolul lui Dorin Chirtoacă este de "locomotiva electorală" care va duce garnitura PL în Parlament, dar o va lăsa acolo, el rămînînd la primăria Chişinăului.

Prestaţia lui Chirtoacă demonstrează că el e, mai degrabă, politician decît administrator. Cu siguranţă e ţesut din stofă de politician, dar pentru a deveni un bun administrator mai are nevoie de experienţă. Confruntarea pe care o are permanent cu puterea centrală este prea dură pentru a putea acumula experienţa administrativă; Chirtoacă rezistă, mai degrabă, presiunilor.

Există diferenţe mari între prestaţia lui Dorin Chirtoacă şi cea a lui Vlad Filat. Deşi la început se credea că PL şi PLDM au proiecte politice concurente, acum transpare foarte clar că cele două proiecte pot fi complementare.

Mai mult, PL, PLDM şi AMN pot ocupa poziţii vecine pe spectrul politic, formînd un "continuum" de centru-stînga foarte puternic. Cred că spre asta tind lucrurile. Este una din cele mai bune şanse pentru Republica Moldova.

Spune-mi, te rog, care mai este componenţa mass-mediei din Moldova (mass-media publică vs. mass-media de stat)? Şi în ce măsură influenţează ea alegerile?

Formal, în Republica Moldova piaţa mediatică este dominată de instituţiile private. Totuşi, cea mai mare influenţă o are Instituţia Publică "Teleradio Moldova". Audienţa postului de televiziune "Moldova 1" este cea mai mare - 44%. O audienţă mai mare o au doar canalele ruseşti. Din posturile TV private, PRO TV are o audienţă de 22%, NIT - 10%, TV 7 - 10%. PCRM dispune de un adevărat media-holding în care intră 3 posturi private TV, vreo 4 posturi de radio, vreo 4-5 ziare, o agenţie de presă. Dintre partidele de opoziţie, doar PPCD se bucură de suportul postului EU TV. Celelalte formaţiuni au acces mai mare la PRO TV şi TV 7. Am putea spune ca PCRM controlează spaţiul audiovizual în proporţie de aproximativ 80%.

Dar care mai este comportamentul mass-media de stat, cea care a avut mereu o pondere şi un rol substanţial în R. Moldova?

Comportamentul mass-media de stat a fost şi, din păcate, rămîne unul marcat de servilism faţă de putere. Nu mai am ce adăuga aici.

Din datele pe care le deţii, care şînt prognozele alegerilor din 2009?

Prognozele şînt incerte. Schimbările se vor produce în mod inevitabil. Dar vor fi mai degrabă schimbări "sectoriale", adică se vor schimba liderii care au dominat segmentele de stînga, dreapta şi centru.

Dacă e să faci un pronostic: ce partide au şansa să intre în parlament şi care vor rămîne pe dinafară?

Cred că în parlament vor accede cel puţin 4 şi cel mult 6 formaţiuni. Succesul unora şi insuccesul altora depinde de calitatea campaniilor pe care le desfăşoară. Nimeni nu pune la îndoială faptul că PCRM va obţine cel mai mare rezultat. Ultimele alegeri şi rezultatele sondajelor arată că ar putea obţine 30-40% din voturi.

Oponenţii principali ai PCRM - partidele liberale, au intrat în campania electorală cu trei garnituri - Alianţa "Moldova Noastră", Partidul Liberal şi Partidul Liberal Democrat, luate împreună, pot egala sau, în anumite circumstanţe, chiar depăşi scorul PCRM. În orice caz, potrivit sondajelor şansele tuturor partidelor liberale de a depăşi pragul electoral şînt mari. Celelalte formaţiuni - UCM, PDM, PSD şi PPCD vor trebui să lupte mult pentru depăşirea pragului electoral. Aşa arată sondajele.

În caz că niciun partid nu va avea majoritatea, lucru previzibil de altfel, care şînt coaliţiile care se configurează?

Totul depinde de rezultatele finale ale alegerilor parlamentare. Am spus deja că scorul comuniştilor poate fi destul de mare. Ei îşi doresc victoria cu orice preţ, folosesc la turaţii maxime resursele administrative, financiare, de altă natură, hărţuiesc opoziţia prin toate metodele. În acelaşi timp, ei vor o notă relativ bună din partea OSCE, ceea ce le menţine comportamentul în anumite limite. Daca e aşa, atunci probabilitatea că PCRM să obţină majoritatea absolută este mică. În acest moment, judecînd după platformele electorale şi relaţiile mutuale dintre formaţiuni, plasîndu-le de la stînga la dreapta, par a fi, mai mult sau mai puţin, "naturale" coaliţiile:

  • UCM+PCRM versus PDM+AMN+PLDM+PL
  • PCRM+PPCD versus PDM+AMN+PLDM+PL
  • UCM+PCRM+PDM versus AMN+PLDM+PL
  • UCM+PCRM+PSD versus AMN+PLDM+PL.

Prin metoda excluderii "verigilor slabe" şi a alianţelor "imposibile", ca urmare a antagonismelor, putem intui şi alte variante de coalizare. Este aproape inimaginabilă coalizarea PPCD sau PCRM cu AMN+PLDM+PL, deşi nicio variantă nu poate fi exclusă.

În ultimii ani, PCRM a fost obsedat de pericolul unei „revoluţii cromatice". Crezi că alegerile din 2009 ar putea aduce o schimbare semnificativă, o „revoluţie cromatică" în politica Moldovei?

O revoluţie ca urmare a refuzului de a recunoaşte rezultatele alegerilor, efectuată sub presiunile protestelor stradale, este puţin probabilă, deşi această versiune nu poate să fie exclusă. Plecarea lui Vladimir Voronin de la preşedinţie va avea, oricum, efectul unei revoluţii. Va urma năruirea "verticalei puterii de stat" construită de Voronin.

Ce alta revoluţie ne mai trebuie? Abia acum, după nouă ani de la modificarea Constituţiei, vom putea testa efectele modificărilor în cauză. Riscul destabilizării politice e foarte mare, mai cu seamă că avem un conflict separatist nesoluţionat şi ne aşteaptă manifestarea consecinţelor crizei financiare şi economice internaţionale.

Sursa: Vasile ERNU, HotNews.ro

{backbutton}
 
Vineri, 17 Noiembrie 2017

Servicii consulare la Montreal

Program 2017: 1724 noiembrie, 15 decembrie

Program 2018: 19 ianuarie, 16 februarie, 16 martie, 20 aprilie, 18 mai, 15 iunie

Adresa: 6767 Côte-des-Neiges, sala 401-4.

Tel: (438) 937-3608

Mențiune: La Montreal se perfectează NUMAI acte notariale specificate aici: http://www.canada.mfa.md/acte-notariale-ro/

Celelalte servicii pot fi oferite doar la ambasada Republicii Moldova din Ottawa. Vedeți http://www.canada.mfa.md/program-ro/

Persoanele înregistrate deja, care renunță dintr-un motiv sau altul la servicii sunt rugate să anunțe despre aceasta asociația CMQ pe adresa comunitatea.quebec@yahoo.ca sau la tel. (438) 937-3608.

Book an appointment with Comunitatea Moldovenilor din Quebec using SetMore

Donează

Vrei să sprijini activitatea CMQ?

Sumă: 

Banner
Banner
Banner
Banner